Pentru a înțelege d-voastră ce e autismul în viața acestor părinți, vă relatez următoarele: copilul meu, în vârstă de 12 ani, în vacanța de vară a anului 2012 era supravegheat acasă (13 Septembrie nr. 44) de mama mea, pensionară. Într-o clipă de neatenție, a fugit, și escaladând gardul proprietății a ajuns la câteva case distanță, pe o altă stradă, intrând în curtea și casa unor vecini. Aceștia nu-l cunoșteau și nu înțelegeau de ce un copil foarte bine dezvoltat nu vorbește, nu-i ascultă, intră în casa lor și începe să se joace cu diverse lucruri, ca și când sunt ale lui, căutând CD-uri, reviste, cărți. Au sunat la poliție și foarte rapid, un echipaj de intervenție a venit și l-a preluat. Nu știau cine este, nu știau să comunice cu el, era o situație nouă și dificilă.
Am fost sunat de mama mea, am venit imediat, l-am căutat în cartier și văzând că nu reușesc să-l găsesc, am apelat la 112. Dispeceratul mi-a făcut legătura cu echipajul de poliție, care tocmai preluase băiatul meu. Soția plecase și ea de la serviciu, și alerga, din centru către Tic-Tac, căutând să vadă dacă nu a ajuns cumva în zonă. Din fericire, situația a fost rezolvată repede și bine, cu sprijinul poliției și al dispeceratului.
A doua zi, am fost invitați la sediul poliției municipale, unde au fost luate amprente minorului autist, s-au făcut fotografii, și a fost introdus într-o bază de date, pentru a fi ușor identificat.
E doar una din întâmplările în care, cu toate măsurile noastre de precauție, am fost depășiți de situație. Pentru a preveni astfel de lucruri, ușile casei sunt încuiate, ferestrele asigurate, astfel încât să nu poată ieși decât supravegheat de noi în curte.
Cu multă răbdare, am reușit în câțiva ani să-l învățăm înnotul, și să capete simțul pericolului, pentru o minimă autonomie.
Astăzi are 16 ani, urmează cursurile școlii speciale Montessori, din Bacău. Acasă, în limita timpului pe care-l avem, urmează cursuri de scris/citit pe calculator, și un program propriu de integrare socială și recuperare.
Mijloacele materiale ale școlii Montessori sunt foarte limitate și departe de necesitățile acestor copii. Plecând de la ministerul învățământului, care elaborează programe fanteziste, cum ar fi ora de religie, la clasele acestor copii, care nu au posibilitatea sa comunice verbal decât lucruri elementare, sau ora de matematică, istorie și altele, autiștii neavând nici în clin, nici în mânecă cu aceste materii și ajungând la dumneavoastră, politicienii din consiliul local, care probabil considerați că e mai mult sau mai puțin suficientă activitatea asociațiilor ce vin în sprijinul acestor părinți, vin astăzi, și cu respect vă spun, că astfel, viitorul acestor familii, și al acestor copii, nu există.
Materiale didactice speciale pentru acești copii, care să-i ajute în procesul de învățare nu sunt, primesc de sărbători ghiozdane și inutile caiete, inscripționate cu numele unor persoane, plătite din bani publici.
M-am adresat directorului școlii Montessori, Inspectoratului Școlar, Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului. Răspunsurile sunt aceleași: nu decidem noi, vă rog să vă adresați ministerului, acolo se fac legile, noi nu putem schimba nimic. Și uite așa, noi, părinții acestor copii, suntem trimiși la parlament, guvern sau președinție.
Eu unul voi merge, însă mai întâi, doresc să mă adresez, pentru că așa se cuvine, d-voastră, aleșilor noștri, cei care pot lua decizii importante pentru comunitate în plan local, și care pot iniția, susține și dezvolta proiecte care să fie sprijinite de instituțiile statului român, locale și centrale, și de ce nu, de cele europene.
Viitorul se construiește, se planifică, se previn situațiile neprevăzute, domnilor politicieni. El este în mâinile noastre, și d-voastră, aveți posibilitatea și datoria să-l faceți vizibil.
Propunerile, și dacă doriți, solicitările mele, sunt:
- Comunicarea cât mai rapidă pe site-ul instituției d-voastră și prin afișare la sediul DASP-ului și al Primăriei Bacău, a procedurii de aplicare a prevederii din noul cod fiscal, referitoare la scutirea de taxe pentru părinții care au în întreținere acești copii.
- Alocarea unui fond, pentru studiul de fezabilitate al unui proiect amplu, realizat în etape, necesar familiilor și copiilor cu autism din municipiu și județ, în colaborare cu CJ, Inspectoratul Şcolar, DGASP. La elaborarea studiului de fezabilitate și a notei de fundamentare, voi lucra voluntar și vor participa părinți interesați, asociațiile și alte persoane cu inițiativă, inimă și suflet.
Temele ce trebuie atinse în nota de fundamentare și în studiul de fezabilitate (dincolo de partea reglementată, cum ar fi necesitatea și oportunitatea) sunt:
- Adaptarea spațiilor existente ale școlii Montessori, a Centrului de Educație Incluzivă nr. 1 și a altora adiacente, la necesitățile derulării unui program eficient de integrare și instruire a copiilor cu autism. Mă refer concret la securizarea spațiilor, pentru ca acești copii să poată învăța într-un mediu controlat deplasarea în aer liber, pe stradă, la semafor, la magazin, etc. Este vorba aici de măsuri specifice, cum ar fi siguranța ferestrelor, grupurilor sanitare și prevenirea altor pericole domestice.
- Dotarea claselor cu copii autisti cu calculatoare, montate așa încât să poată lucra în siguranță ei și cadrele didactice. Aici mă refer la prize, așezarea calculatorului propriuzis, softuri de învățare a cuvintelor în limba română. Personal desfășor cu unele rezultate această activitate cu băiatul meu, acasă, și cu sprijinul cadrelor didactice ale Școlii Montessori la orele de program și instruire. Aș vrea, domnilor politicieni, să vizitați această școală, fără să oferiți ciocolată, sucuri sau bomboane, serviciile stomatologice pentru autiști nu sunt posibile în municipiul Bacău.
- Facilități de instruire a personalului angrenat în aceste activități, și aici mă refer la cadrele didactice, care au nevoie de cursuri și schimb de experiență, pentru a aborda cu succes această profesie.
- Organizarea unui atelier de manufactură, în care copiii și adulții autiști, care au abilități și pot învăța să lucreze, să desfășoare o activitate de mică producție, în condițiile legii, dacă e posibil, remunerată.
- Nu în ultimul rând, transportul acestor copii de acasă la școală, și înapoi acasă, cu autovehicul special amenajat este o necesitate.
În încheiere, vreau să vă amintesc că viața noastră, în mediul controlat, oferit de infrastructura specifică unui oraș, ne permite să ducem o viață socială, acces la educație, servicii medicale, loc de muncă. Aceste drepturi și facilități le-am câștigat în timp, cu sprijinul liderilor comunității, și fără ele, orașul nu ar exista. Autiștii trebuie sprijiniți de liderii actuali ai municipiului și județului nostru în acest demers, pentru a se face utili societății, și a duce o viață firească, așa cum o avem și noi. Și d-voastră, domnilor politicieni, ați crescut și învățat într-un mediu protejat și civilizat, altfel astăzi nu ne aflam aici. Este rândul d-voastră să faceți ceea ce au făcut părinții noștrii pentru dumneavoastră, pentru noi.
Rog răspuns scris.
Vă mulțumesc pentru invitație, și vă doresc toate cele bune,
Emil Melinte
0746 071 536
contact@emilmelinte.ro